Ceea ce oamenii doresc de fapt,
nu este cunoaşterea,
ci certitudinea. (Bertrand Russel)







joi, 25 februarie 2010

De ce?

De obicei îmi place să-mi pun întrebări. Pentru că, după cum spunea şi profesorul meu de Ontologie, domnul Gherghel, aproape niciodată primul răspuns nu este cel mai potrivit. Iar atunci trebuie să mai cauţi. Şi totuşi, de ce? De ce trebuie să fiu mereu pe locul al doilea? Chiar şi când, printr-un joc tâmpit al sorţii, obţin primul loc, tot mă simt ca şi cum ar fi cineva mai bun decât mine. Tot mă simt ca şi cum aş fi în inferioritate, ca şi cum nu aş fi demnă de a mă afla pe o treaptă mai sus decât cea pe care mă aflu. Şi încerc. Încerc să urc, să nu mă împiedic, sau, mai rău, să cad. Oare ce aş prefera: să rămân unde mă aflu sau să alunec în gol? De ce trebuie însă să existe doar două variante? De ce nu pot pur şi simplu să fiu sus, acolo unde îmi doresc? Oare chiar nu merit? De ce?

Un comentariu:

  1. Hmm.. ce-i cu sufletik de tine?! De ce esti atat de revoltata si atat de trista? E dragutz post-ul, da mult de gandit insa se simte o oarecare suparare, manie in ceea ce ai scris.. poate ma suni sa imi zici ce s-a intamplat sau poate... poate imi scrii aici... cum ti-e tie mai usor. Te pup, mi-e dor de tine si te iubesc mult!!!! >:D<:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*>:D<

    RăspundețiȘtergere