Ceea ce oamenii doresc de fapt,
nu este cunoaşterea,
ci certitudinea. (Bertrand Russel)







luni, 8 februarie 2010

Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

Mare dreptate a mai avut Mircea Badea când a spus asta. Foarte mare dreptate. Mi s-au întâmplat multe lucruri în această viaţă, în această ţară minunată, dar ziua de azi m-a dat pe spate. Încep spunând că am terminat sesiunea. Prima mea sesiune. Cu bune, cu rele, s-a dus. Şi mi-am propus să nu merg acasă, în oraşul natal, până când nu aflu toate notele şi mă lămuresc când încep măririle (just in case). Şi cum mai vroiam şi o adeverinţă de RATP, mi-am spus că merg dimineaţa asta la secretariatul facultăţii şi le rezolv pe toate.
Până aici, toate bune şi frumoase. Însă când am ajuns la secretariat, ia-o pe tanti secretară de unde nu-i. O altă tanti de la altă specializare ne-a spus -într-un final- (eram mai mulţi care aşteptam ca fraierii) că "Doamna e la Policlinică de vreo oră". Mai era cam jumătate de oră până se încheia programul cu publicul. Am stat şi am aşteptat, ce altceva puteam face? Ora 12.00. Secretara de la secţia de Filosofie n-a venit, iar noi ne-am trezit daţi afară din secretariat pentru că "s-a terminat programul cu publicul". Am ieşit cu o falcă-n cer şi una în pământ şi am început să mă plimb pe la avizier, poate-poate văd ceva note. Nimic-nimic. M-am întors la secretariat (toţi ceilalţi se împrăştiaseră) şiiii.... surpriză! Venise tanti. M-am dus la dânsa şi i-am spus că aş avea nevoie de câteva informaţii. Ea s-a uitat lung la mine, ca şi cum aş fi jignit-o cu ceva, şi îmi spune "Domnişoară, programul cu publicul s-a terminat". Atât mi-a trebuit până să mă aprind şi încă puţin până să scot flăcări mai ceva ca dragonul pe care l-a doborât Harry în "Pocalul de Foc". "Dar nu aţi fost aici cât timp era programul cu publicul!". "Nu contează, domnişoară; reveniţi mâine." Bineînţeles că nu aveam nicio intenţie să revin mâine şi nu m-am lăsat până când nu am aflat ce mă interesa (oarecum, pentru că nu toţi profesorii au adus cataloagele; nu, desigur că nu, de ce ar face aşa ceva?) după care am salutat şi m-am cărat naibii de acolo.
PS: Adeverinţele pentru RATP nu se mai dau până la data de 10 martie. Nu e minunat?

2 comentarii:

  1. Stiam de treaba cu adeverintele RATP. O porcarie, ce mai. Cand incepe semestrul al doilea am sa merg pe jos vreo doua saptamani(in cel mai bun caz) din cauza asta.
    Cat despre secretariat... Eu n-am mai pomenit in viata mea sa fie program cu publicul doua ore pe zi, patru zile pe saptamana. La mine in facultate cel putin suntem 500 de studenti doar in anul I, cum cred ei ca ne rezolva pe toti in 8 ore pe saptamana daca avem nevoie de ceva? Eh, asta e, uby, trebuie sa te conformezi >:D< .
    PS: Treaba din titlu a zis-o sora lui Badea :P .

    RăspundețiȘtergere
  2. .. super tare postul .. şi eu dacă eram în locul tău o luam pe tanti de păr şi îi mai ziceam şi că nu eu am fost la policlinică ci ea .. dar na trăind în moldova aşa se întâmplă. dai de dobitoace la tot pasul .. cred că îţi era dor de limbajul ăsta academic al meu .. te iubesc şoricioaico ... şi mi-e dor de tine iubiţica mea .. pwp dulce la tine .. frumos blog .. :p

    RăspundețiȘtergere