Dar niciodată n-am să uit de ziua asta şi de semnificaţia ei. N-am să-ţi promit ceva ce nu voi finaliza (eventually >.<). Nu am să mai... eto... let`s skip this one XD. Dar ce este cel mai important... ei bine, nu pot promite că nu am să te mai rănesc. Nu, nu, stai, citeşte până la capăt, te rog. Nu pot face asta deoarece nu întotdeauna va depinde de mine (sau, mai bine zis, de partea conştientă şi raţională din mine). E posibil să ajung să îţi fac rău în mod involuntar. Dar te rog să-ţi aminteşti, când se va întâmpla asta, că nu mi-aş dori niciodată să te văd suferind (and yes, this is me, asking for forgiveness).
Schimbând subiectul. Îţi vine să crezi că deja au trecut patru ani? Patru ani de la primul "bună"; trei ani de la prima listuţă de anime-uri, doi de la primul face-to-face (dolphins :X), un an de la primul "Ne vedem în Iaşi!", nici două luni de la:
Eu: "Uby... ah... azi... Kuroshitsuji II... Sebastian... n-a omorât... Ciel... ah ♥"
Tu: "Respiră, uby, respiră >:D<"
Ok, în mod cert mi-am pierdut îndemânarea. Deja la orice idee care răsare în căpşorul meu se iveşte din senin o voce care ţipă: "Clişeiiiiic!"
Ce aş putea să-ţi spun ce tu să nu ştii? Că eşti unul din cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în viaţă? "Clişeiiiiic!" Că sper să te pot strânge curând la piept? "Clişeiiiiic!" Că are să-mi fie un dor nebun de tine cât timp nu voi fi în ţară?
For the light, for the love
For the truth in your eyes
I am grateful to have such a friend by my sidePentru că... da. Răspunsul la toate întrebările de mai sus ar fi "da".
For the tears, for the joy
For not asking me why
We can hold our hands up and reach for the skyPS: I ♥ you!